Periferie.
România între lumi (2013)
Titlu de lucru: CHEZ GLOD
glod
- 1. Noroi; loc, teren, drum noroios. Sinonime: mocirlă mâl noroi nămol
Răscruce geografică și ideologică.
Fantome în subconștientul colectiv.
Între sat de câmpie și târg provincial.
Ultimele sclipiri profane ale unei orânduiri sacre — ce se stinge încet; fără martori.
Oamenii din imagini nu mai sunt.
Fără kitsch balcanic ambalat pentru consum extern. Fără ironie.
+ + +
„Chez Glod” e o restituire vizuală a unei lumi adesea reprezentate caricatural sau condescendent. Satul real Glod, folosit în filmul Borat (2006) ca decor grotesc al unei presupuse provincii kazahe, devine aici pseudonim topografic pentru un spațiu de memorie afectivă.
Acest set redă acestei tipologii de spațiu est-european demnitatea estetică și o prezență tridimensională: vizuală, afectivă și umană.
Realism psihologic.
Lumină românească pe cale de dispariție.
Portrete, lucruri, odăi uitate.
Documentar, fără intervenție.
+ + +
Tonalitate afectivă și etos apropiate de albumul Fantome (Subcarpați, 2015):
straturi de memorie populară, degradare lentă, forță anonimă, reverberații colective.
1. Chez musiu' Tureac
2. Intermezzo duhovnicesc
3. Casa bătrânească
4. Studiu de exterior
5. Dl. Apopei, colonel în retragere
6. Umbre
7. Sfat cu folos
8. Urbea bântuită
9. Reveica
10. Odaie încuiată în târgul vechi
11. În foișor
12. Cerdac din casa mare
13. Amurgul satului
Stalemate: noir psihologic
Nu joacă piesele, ci oamenii.
1. “Strategul” (intimidare). Privire dominantă peste tablă. Șahul ca metaforă a transferului de putere.
2. “Băiatul bun” (seducție). Persona socială “de încredere” (supraeu conformist).
Lumina e cheia in care se citesc registrele emoționale; alternanța seducție–control și fantasma omnipotenței se citesc în privire.
+ + +
Seria conversează direct cu Stalemate (roman, M.Rotundo): același dispozitiv al jocului prelungit — remiza dintre ademenire și dominare. Portretele pun în scenă mecanismul analizat în roman: alternanța strateg/mască și triangulația care ține conflictul nerezolvat. Miza nu e victoria, ci menținerea partidei — adică dependența.
Studii în Chiaroscuro
Estetică de cinema european, cu filon renascentist.
Revendicarea formei clasice și a tradiției culturale.
În prima scenă, femeia contemplă un peștișor de aur închis într-un bol de sticlă. E recunoaștere: ea vede în peștele captiv propriul destin de ființă decorativă . Un „obiect a”, în sens lacanian: nu obiect al dorinței, ci obiect-cauză — ecran asupra căruia dorința celuilalt proiectează fantasme.
Această identificare melancolică nu are nimic narcisic. Nu este admirație, ci o intuiție a propriei funcții. Frumusețea devine formă de captivitate: femeia, ca și peștișorul, e încarcerată în scop estetic.
+ + +
Acest set ilustrează ideea — azi considerată desuetă — a unității dintre estetica exterioară și densitatea lăuntrică.
Celebrează fără ironie frumusețea în accepție veche, înainte de detronarea ei în cultura contemporană de sorginte anglo-americană — și golirea ei de conținut ideatic sau aspirație morală.
Motive discrete (ceas, grilaj, peștișor) trimit la timp, reflecție, ludic. Privirea nu poftește, contemplă.
Accent pe chipul uman ca afirmare a intensității psihice. E o întoarcere la rigoarea portretului clasic.
Întreg setul e un con metaforic de lumină orientat cu precizie chirurgicală către chip, ce pune in scenă limbajul expresiv al feței — așa cum o făcea odinioară cinema-ul poetic, atent la subtilități și la registrul vast al emoțiilor umane.
În cultura vizuală contemporană, imaginea tinde să aplatizeze chipul ca spațiu afectiv și să reducă drastic gama de emoții recognoscibile. Expresivitatea feței este adesea ignorată, nedescifrată în produse culturale care speculează superficial chipul, dar nu îl contemplă ca mărturie externă a sufletului.
+ + +
Ce respinge seria: vulgaritatea, inovația formală fără rost. Nu urmăresc șocul, ci măsura clasică; nu dezgolirea, ci dezlănțuirea privirii prin lumină.
Respinge schisma dintre frumos și simțire; dintre seducție și eleganță; dintre interior și exterior.
1. Recunoaștere reciprocă
2. Studiu rembrandtian de lumină
3. Așteptarea recoltei
4. Ludens
5. Chronos — acceptarea rolului
6. Melancolie înăuntrul acvariului